Schizofrenia
Marţi, 11 Septembrie 2012 19:05

Schizofrenia

 

Definitie

Schizofrenia
Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod anormal. Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de psihoza.
Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu personalitatea scindata sau personalitatea multipla. In timp ce cuvantul “schizofrenia” inseamna ”minte-scindata”, ea se refera la o tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii.
Schizofrenia este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata durata vietii. Dar datorita noilor medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa aiba o viata productiva si placuta.

Semne si simptome

 

Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza. 
In general, aceste simptome includ:
- credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva unelteste impotriva lui
- halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive
- vorbire incoerenta
- neglijarea igienei personale
lipsa emotiilor
- emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul
- manifestari agresive
- comportament catatonic
- o senzatie persistenta ca este urmarit
- probleme de functionare la scoala sau la serviciu
- izolare sociala
- neindemanare, miscari necoordonate.

Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri, simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput.
In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la scoala sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.
In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative
Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale:
- pierderea interesului pentru activitatile zilnice
- aplatizarea afectiva
- reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini
- neglijarea igienei
- izolare sociala
- lipsa motivatiei.

Semne si simptome pozitive
Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot include:
- halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul, si uneori pot include ranirea altora
- deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile 
- tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de “salata de cuvinte”
- tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare. 
Semne si simptome cognitive
Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ:
- probleme in intelegerea sensului unei informatii
- dificultati de mentinere a atentiei
probleme de memorie.

Cauze

 

Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.

Factori de risc

 

Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu schizofrenie, boala este mult mai frecventa – aproximativ 10%.
La barbati, simptomele schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30 de ani.
Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:
- istoric familial de schizofrenie
- expunerea la virusuri in viata intrauterina
- malnutritia in viata intrauterina
- circumstante de viata stresante
- varsta parentala crescuta
- utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta.

Consult de specialitate

 

Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale schizofreniei. Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se agraveaza fara tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor.

Consultarea pentru tratament a unui specialist cu experienta in tratamentul schizofreniei il poate ajuta pe pacient sa invete noi cai de a face fata simptomelor si astfel cresc sansele de a avea o viata productiva si fericita. Daca pacientul nu doreste ajutor de specialitate, e bine ca acesta sa incerce sa gaseasca o persoana de incredere fata de care sa se deschida, indiferent daca e vorba de un prieten sau o ruda, un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul are incredere. Acestia il pot ajuta pe pacient sa faca primii pasi spre un tratament de succes.

Cum poate fi ajutata o persoana care poate avea schizofrenie

Cand o persoana apropiata prezinta simptome ale schizofreniei, e bine ca familia sau prietenii sa poarte o discutie deschisa si onesta despre aceste ingrijorari. Multe persoane cu schizofrenie nu cred ca au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt reale. Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei apropiati il pot incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic calificat.
Daca pacientul pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii trebuie sa sune la politie sau la urgente pentru a solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta. 

Gandurile de suicid

Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente la pacientul cu schizofrenie. In cazul in care acestea apar, se recomanda ca pacientul sa:
- contacteze un prieten sau un membru al familiei
- contacteze personalul medical
- contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasa
- mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital
- sune la urgente pentru ajutor.

Diagnostic

Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt prezente complicatii. 

Aceste examene si teste generale cuprind:
- examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si examinarea abdomenului
- teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi IRM sau CT
- evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre simptomele pacientului. 

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie
Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa indeplineasca anumite criterii din manualul de diagnostic.

Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt:
- prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata, comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenta simptomelor negative
- disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile zilnice
- aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni
- nu sunt prezente alte tulburari mentale.

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt:
- paranoid
- catatonic
- dezorganizat
- nediferentiat
- rezidual.
Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezinta pentru a invata mai multe despre boala si despre solutiile de tratament.

Complicatii

Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului. Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza sunt:
- suicid
- comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
- depresie
- abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
- saracie
- lipsa locuintei
conflicte familiale
- inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala
- probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice
- pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
- afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.

Tratament

Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate. 
De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social, asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista, de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare. 
Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica:

Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde:
Haloperidol
Tioridazin
- Fluphenazina
Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Clozapina
- Risperidona
- Olanzapina
- Quetiapina
- Ziprasidona
- Aripiprazol
- Paliperidona.

Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu varsta intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum sunt cresterea in greutatediabetul si nivelul crescut de colesterol.
Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa. 

Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile, medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament sau ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. In cazul in care pacientul opreste brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus, medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de sevraj. 
Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetuluicrestere in greutatecolesterol crescut sihipertensiune arteriala. Clozapina poate determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate.
Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile si sa fie monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni, medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusivvitamineminerale sau suplimente vegetale. 

Tratament psihosocial

Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale sunt de asemeni importante. 

Aceste tratamente pot include:

Terapie individuala
Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.
Terapia de familie
Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale. 
Reabilitarea
Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente. 

Probleme ale tratamentului

Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare probleme care interfera cu tratamentul.
Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se tina de planul de tratament. Ei pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca nu gandesc clar, pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In ce priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare prelungita, sub forma injectabila. Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un plan de actiune in caz ca acest lucru se intampla.

Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult. Pacientul care fumeaza are nevoie de o doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina interfera cu antipsihoticele, scazandu-le din efect.
In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca simptomele schizofreniei sa se agraveze. Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un beneficiu mai mare daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care si abuzul de alcool si droguri.

Preventie

Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai devreme.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite,reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la prevenirea ca acestea sa se agraveze.

Stilul de viata si remedii la domiciliu

Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face cateva lucruri pentru a ajuta tratamentul:
Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil, simptomele schizofreniei vor reveni.
Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii care duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe pacient sa-si desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan pentru a sti cum sa actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze medicul sau terapeutul daca observa orice modificare a simptomelor sau a modului in care se simte. Poate implica membrii familiei si prietenii sa observe semnele de atentionare.
Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor. 
Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda consultarea medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta, sau suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante. Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica.

Sprijinul psihologic

A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere. 
Iata cateva cai de a face fata schizofreniei:
educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie motivat in a urma planul de tratament
- grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca oameni care se confrunta cu aceleasi probleme
- mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei 
- gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie
- invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi
- structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice.
Sursa: www.sfatulmedicului.ro

 

 
Prevenirea actelor sinucigase
Marţi, 11 Septembrie 2012 18:21

Prevenirea actelor sinucigase

 

Generalitati

Sus
Prevenirea actelor sinucigase

 

 

 

 

 

 

 

Unei persoane care are tendinte sinucigase, chiar daca doreste sa fie ajutata, ii este dificil sa solicite sprijinul celorlalti. Cei mai multi oameni care se sinucid, nu-si doresc propriu-zis moartea ci vor doar sa nu mai sufere. 

Prevenirea actelor sinucigase incepe cu recunoasterea si acordarea importantei necesare semnelor de avertizare. In cazul in care o persoana considera ca un prieten sau membru al familiei ar putea sa se sinucida, poate sa intervina teama de a discuta despre acest subiect, dar, vorbind deschis despre gandurile si sentimentele legate de sinucidere, poate salva o viata. 

Este esential sa se ceara cat mai repede ajutor specializat! Atunci cand un individ arata ca il intelege pe celalalt, il sustine si il incurajeaza, sinuciderea ar putea fi evitata.

Intelegerea si prevenirea sinuciderii

Sus

 

Se estimeaza ca la nivel mondial, aproximativ 1 milion de oameni se sinucid in fiecare an. Ce determina atat de multe persoane sa renunte la propria viata? Este dificil de inteles care ar fi motivele, mai ales in cazul celor care nu sufera de depresie sau alte boli asemanatoare. 

Sinucigasii sufera atat de tare incat nu gasesc alta optiune care le-ar putea indeparta durerea. Sinuciderea este o incercare disperata de a scapa de suferinta, care a devenit de nesuportat. Orbiti de sentimentele de ura, lipsa de speranta si de izolare, sinucigasii nu pot gasi nici o alta alternativa pentru situatia lor, decat moartea. Chiar daca sinucigasii isi doresc sa existe o alternativa la sinucidere, nu gasesc nici o alta rezolvare.

Semnale de avertizare

Sus

 

Cele mai multe persoane care se gandesc la sinucidere manifesta o serie de semnale privind intentiile lor. Cel mai bun mod prin care poate fi prevenita sinuciderea este sa se recunoasca aceste semnale de avertizare si sa se ia masurile potrivite in aceasta directie. 

Daca un individ considera ca un prieten sau un membru al familiei are intentii sinucigase, poate juca un rol important in prevenirea sinciderii, oferind alternative, sustinere si incercand sa convinga persoana cu ganduri sinucigase sa apeleze la un profesionist care o poate ajuta. 

Semnalele majore de avertizare includ scenariile legate de sinucidere sau autovatamare, a vorbi sau a scrie despre moarte si interesul pentru lucruri care ar putea fi utilizate intr-o tentativa de sinucidere (arme, droguri). 

Aceste semnale pot fi chiar mai periculoase daca persoana in cauza manifesta tulburari de dispozitie cum ar fi depresia sau tulburarea bipolara, sufera de dependenta de alcool, a incercat anterior sa se sinucida sau are un istoric familial de suicid. 

Un alt indiciu este lipsa de speranta. Studiile au descoperit ca lipsa de speranta este un factor predictiv puternic, al sinuciderii. Oamenii care nu au speranta manifesta sentimente de nesuportat, vad viitorul in culori sumbre si sunt pesimisti. 

Alte semne de avertizare care indica predispozitia catre sinucidere ar fi modificarea brusca a dispozitiei sau schimbarile bruste de personalitate, dar si pierderea interesului fata de activitatile zilnice, neglijarea aspectului personal si schimbari in obiceiurile de alimentatie sau somn.

Importanta comunicarii

Sus

 

Daca o persoana depisteaza semnale de avertizare legate de posibilitatea actului sinucigas, ar putea ezita sa vorbeasca despre acest subiect cu persoana in cauza, gandindu-se ca poate a interpretat gresit semnalele sau ca persoana in cauza se poate supara foarte tare. 

In astfel de situatii, aceste stari de ezitare si de teama sunt normale insa, trebuie avut in vedere ca oricine vorbeste despre sinucidere sau emite semnale de avertizare, are nevoie de ajutor si cu cat primeste ajutor mai repede, cu atat este mai bine si sansele de prevenire a sinuciderii sunt mai mari.

Idei preconcepute despre sinucidere

Sus

 

FALS: Oamenii care vorbesc despre sinucidere nu se vor sinucide. 
Aproape toti cei care comit sau au tentative de sinucid au oferit indicii sau semnale de avertizare. Nu se vor ignora amenintarile cu suicidul. Afirmatiile de genul "iti va parea rau atunci cand nu voi mai fi" sau "nu pot gasi vreo cale de iesire din aceasta situatie", indiferent de gravitatea celor intamplate, ar putea ridica semne de intrebare serioase. 

FALS: Daca o persoana este hotarata sa se sinucida, nimic nu o poate opri. 
Chiar si persoana care sufera de depresie grava are sentimente ambivalente legate de moarte si sovaie pana in ultimul moment intre a muri si a trai. Cei mai multi dintre sinucigasi nu isi doresc moartea, vor doar sa se opreasca durerea. Impulsul de a-si lua zilele, chiar daca este coplesitor, nu inseamna ca nu poate fi influentat. 

FALS: Oamenii care se sinucid sunt persoane care nu doresc sa fie ajutate. 
Studiile au demonstrat ca mai mult de jumatate dintre cei care s-au sinucis au solicitat ajutor medical pe parcursul a celor sase luni, anterioare mortii lor. 

FALS: Atunci cand cineva vorbeste despre sinucidere ar putea da altora idei legate de aceasta. 
Adevarata este situatia opusa, a se discuta deschis despre sinucidere este unul dintre lucrurile utile care pot fi facute pentru o persoana care doreste sa se sinucida.

Ajutor si suport

Sus

 

In cazul in care banuiti sau stiti ca o persoana apropiata are ganduri sinucigase, cel mai bun mod prin care puteti sa o ajutati este sa fiti empatici, si sa ii oferiti suport. Aratati-i ca nu este singura si ca va pasa de sentimentele sale. 

Nu va asumati totusi responsabilitatea de a o face sa se simta mai bine. Puteti sa-i oferiti sprijin, dar nu puteti sa faceti mai mult. Important este ca persoana in cauza sa decida sa se angajeze intr-un program de recuperare. 

Este important ca cel care isi face planuri sinucigase sa fie convins sa solicite ajutor de specialitate. Apelul la o linie gratuita de telefon unde se pot oferi sfaturi si recomandari, discutia directa cu un psihiatru sau psiholog, ar putea contribui la rezolvarea problemei. 

Tratament si urmarire - In cazul in care medicul prescrie tratament medicamentos, cei apropiati trebuie sa se asigure ca persoana cu tendinte sinucigase urmeaza intocmai tratamentul. Fiti constienti de efectele secundare posibile si informati medicul daca starea celui cu ganduri sinucigase se agraveaza. Este nevoie de mai mult timp si perseverenta pentru a gasi medicamentele sau terapia potrivita pentru o anumita persoana. 

Incurajarea schimbarilor pozitive ale stilului de viata, cum ar fi o dieta sanatoasa, somn suficient, plimbarile in aer liber pentru cel putin 30 de minute zilnic, sunt extrem de importante pentru eliberarea endorfinelor, ameliorarea stresului si pentru instalarea unei stari generale de bine.

Sursa: www.sfatulmedicului.ro

 

 
Tumori cerebrale
Joi, 11 August 2011 01:12

Creierul este "centrul de control" unde se realizeaza procesele cerebrale superioare (constienta, invatarea, memoria, vorbirea, gandirea, inteligenta) si locul unde sunt decodificate senzatiile lumii exterioare (gustul, mirosul, auzul, vazul, pipaitul), in functie de care se produc reactiile motorii somatice, vegetative si comportamentale, atat de diversificate ale fiintelor umane.

Sediul a 100-200 miliarde de neuroni, cel mai complex organ al corpului uman, creierul, poate stoca spre exemplu de 5 ori mai multa informatie decat Enciclopedia Britanica si este mai sofisticat decat cel mai performant computer.
Tumorile cerebrale sunt boli care inspaimanta pe toata lumea si apar in orice structura anatomica prezenta in cutia craniana, incluzand creierul, meningele, glanda hipofiza si tesutul embrionar rezidual. 60% din tumorile cerebrale primare sunt glioame cu un grad crescut de malignitate si evolutie clinica agresiva. 20% sunt meningioame si 20% sunt metastaze in creier, secundare unei alte tumori care le genereaza (tumori pulmonare, cancerul de san, melanomul malign, cancerul de colon sau cel de rinichi). In Uniunea Europeana sunt 41.000 de cazuri noi pe an si, dupa unele statistici, reprezinta a patra cauza de mortalitate prin cancer la ambele sexe, la varste cuprinse intre 15 si 34 de ani, in ciuda progreselor realizate de tehnicile chirurgicale si de radioterapia moderna. La noi in tara, in ultimii ani, s-a inmultit numarul de imbolnaviri la copii, iar oncologii recunosc ca "utilizarea chimioterapiei ramane discutabila, in masura in care aceasta nu aduce un castig substantial, inregistrat in supravietuirea pacientilor". Limitele terapeutice mentin mortalitatea prin tumori cerebrale la cifre ingrijoratoare, atat pentru autoritatile medicale, cat si pentru apartinatorii care au de-a face cu ingrijirea unor astfel de bolnavi nefericiti.

Cauzele tumorilor cerebrale

Nu se stie inca exact de ce apar tumorile cerebrale primare, dar in ultima vreme, se crede tot mai mult ca anumite modificari genetice, asociate cu anumiti factori de mediu, sunt implicate in producerea acestora:
* Radiatiile. Studiile pe pacienti, care din diverse motive au fost supusi la iradierea craniana, dar si unele observatii facute pe angajati ai industriei aerospatiale au aratat ca razele X sunt un factor de risc cert pentru dezvoltarea tumorilor cerebrale.
* Traumatismele cerebrale, loviturile la cap produc leziuni, uneori ireversibile, si hematoame care pot degenera, ducand in timp la formarea unor tumori cerebrale.
* Expunerea sistematica la substante chimice volatile din industria petrochimiei (clorura de vinil, formaldehida).
* Folosirea bauturilor nealcoolice, care contin coloranti sintetici: tartrazina, galben portocaliu S, galben de chinoleina, indigo, carmin etc. Sunt in studiu si alti coloranti incriminati, care se folosesc in prajituri, jeleuri, dulciuri, biscuiti, mai ales prin asocierea cu grasimile artificiale - margarina.
* Telefoanele mobile sunt incriminate, si ele, in cresterea incidentei tumorilor cerebrale. Au avut loc numeroase dezbateri internationale, fara a se ajunge la o concluzie unitara. Totusi, nu s-a demonstrat inca nici ca telefonul mobil este complet inofensiv. Doctorul Ahlbom, de la Institutul Karolinska, din Stockholm (Institut care nominalizeaza Premiile Nobel pentru medicina), apreciaza ca mai ales telefoanele de tip analogic si cele de putere mare pot produce neurinom de acustic si glioame pe partea de creier pe care telefonul se foloseste mai mult. Diferentele intre astfel de cercetari sunt date de durata in ani a folosirii mobilului si durata convorbirii in ore. OMS avertizeaza ca in pericol se afla persoanele care vorbesc la mobil de mai bine de zece ani si copiii (dupa un studiu realizat in 13 tari, pe mii de utilizatori).
* Stresul emotional intens si prelungit.

Simptomele

* Cefalee (dureri de cap) prelungita neobisnuit de mult. Localizata la inceput, se generalizeaza cu vremea, pastrand prioritara zona in dreptul tumorii, care se poate observa la percutia craniului cu degetul in locul respectiv. Durerea evolueaza in timp, creste in intensitate si se extinde pe o durata mai mare a zilei, putand deveni continua, si nu mai cedeaza la analgezicele obisnuite. Cefaleea se accentueaza la tuse, stranut, la schimbarea brusca a pozitiei capului si la orice alt efort care mareste tensiunea intracraniana. Din aceasta cauza, este mai intensa in a doua parte a noptii, spre dimineata.
* Greata persistenta care nu are legatura cu alimentatia.
* Varsaturi in jet - de tip cerebral. Apar mai frecvent dimineata si calmeaza cefaleea si greata. La copii, ele pot orienta eronat spre un diagnostic de apendicita, mai ales daca se asociaza si cu unele dureri abdominale.
* Vedere dubla.
* Somnolenta.
* Tulburari psihice care se caracterizeaza printr-o stare de astenie psihica, lentoare a gandirii, diminuarea atentiei (bolnavul nu mai este acelasi ca inainte) si se poate ajunge la pierderea cunostintei, la confuzie, agitatie psihomotorie si chiar la diverse grade de coma. Exista tumori cerebrale in care apar tulburari de comportament depresive, schizoide sau hipomaniacale, dar prezenta celui mai discret semn neurologic le face suspecte in fata psihiatrilor, care sunt nevoiti sa exploreze suplimentar astfel de "bolnavi psihici".
* Semnele neurologice: furnicaturi, amorteli, senzatie de rece, parestezii, pareze, tulburari de vedere si de vorbire, tulburari de echilibru.
* Convulsii - apar mai frecvent la tineri (30% din cazuri).

Investigatii

Aparitia tehnicilor imagistice moderne a permis diagnosticarea timpurie a tumorilor cerebrale. Tomografia computerizata (CT) si, mai ales, imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) apreciaza cu acuratete localizarea tumorilor si permit delimitarea clara fata de structurile cerebrale din jur. Arteriografia aduce neurochirurgului informatii suplimentare asupra vascularizatiei tumorii, atunci cand se poate face. Scintigrafia cerebrala, EEG - electroencefalograma si radiografierea directa a craniului isi pastreaza valoarea in identificarea de rutina a unor cazuri de tumori cerebrale. Cel mai frecvent, dupa aceste analize, in clinicile specializate se trece urgent la realizarea unei biopsii tumorale, pentru a determina tipul histologic (benign sau malign) si spre a orienta tratamentul. Cand se poate realiza un PET (Positron Emission Tomography) se poate aprecia de la inceput agresivitatea tumorii, sau dupa interventia chirurgicala, se pot observa resturile tumorale care mai raman. In plus, este cea mai eficienta metoda de evaluare terapeutica in timp, pentru ca poate face diferenta intre o necroza post iradiere si reluarea evolutiei bolii (recidiva tumorala).

Tratamentul tumorilor cerebrale

Creierul este inchis intr-o cutie rigida si de aceea se estimeaza ca o tumora intracraniana de 100 g este incompatibila cu viata. Tratamentul radical include interventia chirurgicala, cand se poate aborda cu succes zona tumorala, si presupune extirparea tumorii, concomitent cu pastrarea structurilor vitale cerebrale. De multe ori, operatia se limiteaza doar la realizarea unei biopsii din tesutul tumoral sau la realizarea unui drenaj al lichidului cefalorahidian in peritoneu. Rezectia completa nu este aproape niciodata posibila si lasa pe loc 1-5 g de tumora. De aceea, este urmata imediat de radioterapie, care mai scade volumul tumoral de 3-4 ori (in tumorile benigne sau leziunile mai mici de 3 cm, se pot aplica si doze locale de radioterapie in timpul operatiei). In final, ar mai trebui un tratament citostatic eficient, care sa micsoreze la jumatate urmele microscopice tumorale, pana la nivelul (105), la care celulele pot fi eliminate de catre sistemul imun al organismului. Din pacate, de 40 de ani, chimioterapia are rezultate slabe in obtinerea acestei reductii si, in plus, creierul nu poate elimina necroza rezultata. In ultimii ani, un tratament mai evoluat se face cu Temodal (temozolomida), care creste durata de supravietuire a pacientilor operati cu glioblastom multiform sau astrocitom anaplazic.
Majoritatea leziunilor cerebrale produc edem, care agraveaza uneori foarte mult starea bolnavului, si se impune un tratament simptomatic cu corticoizi (hidrocortizon), manitol si diuretice (Furosemid), pentru reducerea presiunii intracraniene. Carbamazepina este recomandata de Food and Drug Administration, pentru prevenirea crizelor epileptice, iar Amitriptilina combate durerile cronice de cap - cefalee.

Terapia biologica

Este un mijloc indirect de tratament, care reface mecanismele naturale de aparare ale pacientului, pentru lupta cu cancerul. Substantele naturale sau cele produse de organism sunt antrenate pentru a frana sau stopa agresiunea tumorala.
* Vaccin. Din anul 2006, un reputat neurochirurg de la San Francisco Medical Center, doctor Andrew Passa, si echipa sa au incercat sa puna la punct un vaccin "fabricat" dintr-o proteina luata chiar din tumora. Mai multi pacienti internati au avut o rata de supravietuire mai buna, dar nu s-a reusit generalizarea unui tratament pentru toti bolnavii.
* Veninul de scorpion. Exista cateva studii efectuate in SUA si Franta care au scos in evidenta o substanta chimica din veninul de scorpion albastru, care pare a avea o toxicitate directionata pe celulele tumorale cerebrale si blocheaza diseminarea lor. "Problema e sa se gaseasca o modalitate ca substanta activa sa ajunga exact la celulele tumorale", afirma dr. Randy Jersen, neurochirurgamerican. Medicul cubanez Misael Bordier a elaborat un medicament, Escozul, patentat anul trecut de Academia de Stiinte din Cuba, si care a dat rezultate pe 50.000 de cazuri, asa cum a fost prezentat la un congres medical din Mexic. Intr-un alt studiu, facut pe 8.302 pacienti, in stadiile III si IV, Escozul a crescut speranta de viata, de la cateva luni, pana la patru ani. Medicamentul nu are efecte secundare, elimina durerea si blocheaza irigarea cu sange a celulelor maligne. Multi romani il procura din Albania, unde se gaseste sub numele de Vidatox sau TRJ - C30 si, de curand, este adus pe baza de comenzi si in Romania de farmacia "Pharma Matrix" (tel. 0766/86.90.52).
* Spanzul (Helleborus purpurascens) a facut furori la sfarsitul anilor '90, prin rezultatele uimitoare care au fost comunicate la noi in tara si care au aparut si in paginile revistei "Formula AS", in tratamentul tumorilor cerebrale. Studiile realizate inca din anii '80 demonstreaza ca extractele de spanz produc necroza tumorilor maligne, au efect antiinflamator si intensifica activitatea imunitara. Prof. univ. dr. Bolte a primit Premiul Academiei Romane in 1983, pentru aceste cercetari, dar totusi nu s-a reusit fabricarea unor medicamente de uz intern, cu exceptia unor unguente si creme antireumatismale. In prezent, spanzul se mai gaseste la unele magazine Plafar, in unele clinici medicale naturiste si se administreaza numai sub control medical.
* Mentat, produs de "Himalaya Herbs", recomandat in boli neurodegenerative, este un extract din 24 de plante indiene traditionale (printre care Haritki si Amalaki), care restabilesc functiile cognitive si memoria alterata la acesti bolnavi. In plus, Mentat imbunatateste starea generala si este un adjuvant pentru prevenirea crizelor de epilepsie.
Terapia biologica implica, insa, dupa gravitatea cazului, si diverse diete, cure cu sucuri naturale si combinatii de plante ca: rostopasca, salvie, bujor, levantica, menta (1/2 lingurita de pulbere, de patru ori pe zi) etc., care sunt recomandate mai ales pacientilor cu tumori low-grade (forma usoara), pentru a-si imbunatati prognosticul.

Masuri de preventie

* OMS recomanda interdictia folosirii telefonului mobil de catre copii, care sunt foarte sensibili fata de radiatiile emise. Problema se afla in dezbatere din 2009 in Parlamentul European, iar multe tari: Franta, Coreea, Suedia, planuiesc sa interzica folosirea telefoanelor mobile in scolile primare si secundare.
* Folositi o casca hands-free, cand vorbiti la mobil, si aceasta numai pentru convorbiri scurte.
* Nu dormiti cu telefonul mobil langa perna sau pe noptiera.
* Evitati razele ultraviolete. Dupa cum se stie, patura de ozon a planetei s-a rarefiat, si in sezonul insorit soarele trebuie evitat pe cat posibil, la mijlocul zilei. Evitati insolatia. O minima protectie consta in folosirea unor palarii sau umbrele de soare, mai ales pentru copii sau pentru persoanele care lucreaza in camp deschis. Cei care zboara foarte frecvent cu avionul sa aleaga orarul de zbor de noapte, in defavoarea curselor din miezul zilei, mai ales cand se zboara pe distante mari.
* Feriti-va capul de lovituri si traumatisme. Folositi o casca cand mergeti cu bicicleta.
* Evitati expunerea la clorura de vinil si substante chimice volatile.
* Preferati bauturile racoritoare facute in casa, suc de mere, ceai verde sau limonada (lamaie, apa si miere) si hidratati-va corespunzator, pentru ca 75% din creier este apa.
* Nu orice grasime este folositoare pentru creier, de aceea, inlocuiti grasimile artificiale (margarina) cu uleiuri vegetale naturale si folositi suplimente alimentare cu Omega 3 din seminte de in.
* Creierul uman ocupa doar 2% din masa corporala, dar consuma 20% din oxigenul care intra in sange. In plus, oxigenul arde celulele maligne. Cautati zonele ozonificate din natura si faceti exercitii de respiratie profunda.
* Evitati stresul prelungit si alternati perioadele de solicitare psihica intense cu momente de relaxare si meditatie solitara, sau 20 de minute de exercitii fizice si alergare usoara.

 
De ce trebuie oprită apariţia cardului de boală și deces
Joi, 03 Februarie 2011 01:59

40 DE MOTIVE PENTRU CARE TREBUIE OPRITĂ APARIȚIA CARDULUI DE BOALĂ ȘI DECES, SUPRANUMIT "CARD NAŢIONAL DE SĂNĂTATE":

1)    Pentru că este o nouă megaţeapă în domeniul sanitar;
2)    Pentru că este anti-naţional prin scop şi prin cheltuirea banilor personali şi publici;
3)    Pentru că noţiunea iniţială, în 1998, de card naţional de sănătate era valabilă în condiţiile asigurărilor facultative sociale de sănătate;
4)    Pentru că şi-a pierdut sensul în 2006 când acestea au devenit obligatorii;
5)    Pentru că este imposibil, tehnic şi legislativ, să aibă valabilitate în afara României;
6)    Pentru că un card de sănătate este un instrument financiar specific unor societăţi de asigurări private de sănătate;
7)    Pentru că de la un preţ de cost de maxim 0,3 euro se va vinde cu aproape 3 euro;
8)    Pentru că se va vinde la aproximativ 15 milioane de cetăţeni, ceea ce înseamnă un profit probabil de aproximativ 30 milioane de euro;
9)    Pentru că în afara acestui profit va mai aparea unul din obligativitatea cumpărării a aproximativ 30.000 de cititoare de carduri de către medici, cabinete medicale, spitale;
10)    Pentru că va trebui cumpărat şi un soft special pentru aceste echipamente şi pentru transmiterea datelor de la unii la alţii;

Citeşte mai mult... [De ce trebuie oprită apariţia cardului de boală și deces]
 
Postul
Miercuri, 20 August 2008 10:11

Biblia, un indreptar pentru sanatate:

PostulIn sens mai larg, prin post (postul crestin) se intelege abtinerea de la alimente de origine animala (carne, oua, lapte, branzeturi) numite "de dulce", pe anumite perioade de timp. Inca din primele veacuri crestine, zilele de post au fost randuite de Biserica Ortodoxa, dupa un calendar structurat pe tot parcursul anului. In plus, miercurea si vinerea sunt recomandate, de asemenea, ca zile de post. In aceste perioade, consumarea alimentelor amintite este oprita, principiile hranitoare necesare fiind luate din cereale, legume, fructe, seminte, miere, putandu-se urma si diverse cure de sucuri sau cruditati, in functie de preferinte. Postul total, numit si "ajunare" sau "post negru", consta intr-un repaos alimentar complet, pe un anumit interval de timp, 24 de ore, de exemplu. In majoritatea cazurilor, frecventa cu care trebuie practicat postul negru este o data sau de doua ori pe saptamana. Dar in afara de semnificatia sa moral-crestina: abtinerea, solidarizarea prin asceza alimentara cu ideea de cucernicie si curatenie, postul are urmari optime si pentru sanatate.

Citeşte mai mult... [Postul]